Și dacă fiecare cuvânt ar putea avea
un soclu semantic suficient de încăpător
atunci nu s-ar mai risipi polenul de pe picioarele albinelor cu defecte din fabricație, care neștiutoare, risipesc natura.

și dacă aș fi tramvaiul unu - și uneori sunt
n-aș ezita întâlnind fata visurilor mele (un vagon roz V2A)
să o calc în picioare. întocmai cum strivești strugurii pârguiți înroșindu-ți cu sângele lor, paloarea profetică din tălpi - întocmai aș dezmembra-o sub mine.
piesă cu piesă
șurub cu șurub.
și ea plânge și nu știe de fapt cât de mult o iubeam
fiindcă am zis - mă, nu are față de rufe să o agăț în cârlige pe sârma bătută de vântul turbat.
și ea geme - nu știe că murind
rămâne fata visurilor mele!

Tot așa gândeam trist
că astăzi ați uitat cu toții
să veniți cu tort și lumânări
e ziua în care mi-am ales să mor!
da, da... chiar peste fix o secundă

Mulți ani să moară! Mulți ani să moară!
Păi mulți mă că eternitatea asta mi se pare cât un flacon
cu metavisină. Cum nu știi ce-i aia?
Auzi respirația? Nici ei nu știau
că timpul optim pentru resuscitarea unui mort
este de 40 de minute.
dup-aia tra la la.
Pragul critic de 80 de unități.
E distractiv, fiecare e liber să-și aleagă ziua morții.
plata se face în rate