trăiești viața altcuiva
sări din tine, uimit te privești
cu un ultim efort îți faci curaj
să strigi: ajunge,
cu această bucată de cârpă
poți șterge orice miracol
și celelalte închipuiri

e-hei, timpul nu are memorie,
nu are dinți
nici nu poate plânge cu genunchii la gură
el poate reține doar amintirile despre nimeni
și din vremea în care eram fericiți

dimineața te prinde la fel de nepregătit
aici, ziua se dilată și curge dinspre apus
fiecare reflexie a oglinzilor e un alt semn
câți să suporți și care drum care ți se deschide
e cel pe care n-ai mai fost
lua-te-ar dracu!, sunt mic și pășesc cu sughițuri
printre nimicul acesta
și tot spațiul care ne separă
atât de precis
în cei care am fost și cei care nu înverzim

viața asta nu-ți aparține, suflete,
un altul așteaptă, acum, să năpărlești
din pielea ta întinsă pe asfalt
se vor naște
alte povești și tot atâta otravă