cerul așteaptă la o margine a gândului
o cernere
pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puțin
genele pictează iarba violet și umbrele alb
spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescență a păcatului
(delimitare agrestă
gard viu de sentimente)
versul meu aleargă alături de pardoși mătăsoși
plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

și cerul se clatină vălurit
iar eu cu bagaje și cuvinte care întârzie aștept
nelămurit un bac sau un nor să mă treacă dincolo de tâmplă
poate părul tău iubito să-mi cadă moale sub picioare
să ningem caii murgi deseară
depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi
curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet
lumina să intre în ochi curgând pe obraji
plâns invers
sub soarele unui cer de fericire