mugurii mei cântă
coboară sub drumul care cu boi
oceanul marginal sugrumă în cinstea mea o epavă
pluviometrică
știu mi-ai spus ne cunoaștem
umezeala din bucătăria ta sub o țeavă de
nu știu
eu eram
nu-mi împânzi privirea
absorb orice durere la orice nivel
soarbe-mă liniștește izvorul din mine
curând cerul se va despica
liniștește lugubritatea obscenă
și mersul sub occipital he să nu deranjăm
cercul parietal de sub vocea oval obosită
a unuia numit cu sufletul meu

sub cerul peren se scurg nori diguri deșănțate
supte de fiecare noapte