Ziua în grădina florilor, mireasmă,
fluturii odihnesc pe corole,
jucăuși și nestatornici
zboară de la una la alta.

Citesc în liniștea cu arome,
se desfășoară un potop de petale
frumuseții aduse zălog.

Prin subțirele cânt al frunzelor
vara se strecoară-n poveste,
iau mâna ta și o palpez minuțios
ca pe o floare cu suflet.

Din înaltul cerului senin
Printr-un semn lăsat de atingere
umbra-mi coboară peste cuvinte
și plutesc într-un rai violet.

Și atunci când nu spun nimic
se coace-n mine piersica soarelui
pe care tu o culegi
și o ascunzi în sân.

Frunzele se clatină și pline de invidie
așteaptă să coboare din cer
o altfel de noapte.