în fiecare dintre noi ceva nu-i pus la loc
până și întregul are unele scăpări
conștiința îndoielnică lucrează-n ascuns
zace ca o apă liniștită și tulbure

se vede numai respirația puțin alterată
semn că ești viu
când cineva vine să te descoase
nu-ți place
dai din coate să scapi cu prestană
ca un cal de curse care n-a participat la ele

mirajul este întotdeauna femeia
cu ochii întorși pe dos de pretinse curiozități
cu nasul finuț dincolo de miros

ea nu-ți scapă decât un surâs
și-i alergi în limbă pe urme
când n-are nici urme
o umbră ca o pânză șifonată-n ezitări
te acoperă
o vârstă coaptă și palpitantă
cu niște protuberanțe îndrăznețe
în forme violente
alunecă pe terenul nisipos

te duce la liman

în rest e o abureală de zile mari
și astea sunt dese