pe drumul ce-o lua pe lângă cumpănă în straie
ca tăciunele treceau sătenii
cum și pacea în căutarea ilincăi

o îmbrăcară în mireasă și plânseră
ce altceva să facă la picioarele unei fete de țăran
plânseră că se duce de la casa ei albă ca varul
își lasă părinții de-au legănat-o
în propria albie
dragoste trecea
norul cât supărarea lui Dumnezeu
de-aprinseră toți lumânări
să vadă prăpădul

și-au plimbat-o prin sat și-au strigat-o pe nume
părea că se miră în somn de astă jale din om
în om o veste crudă

zburau bănuții
niște păsări mărunte și dese
venite să ciugulească din mâinile reci

la nămiază
au așezat pământul într-o durere
iar ea nu spunea nimic
nici nu-i păsa

în colțul buzelor apunea
satul
pe dangătul unui clopot

(4 august 2013)