Spuneți nu-s invenții pure?
Cică ursul prin pădure,
Nu mai umblă după miere,
Ci la furnicuță cere
O boabă, o firmitură...
(Vestea cioara ca nebună!)
.
Nici hoțomana roșcată,
Nu mai fură din poiată,
Rațe, pui, gâște grăsune;
Paște iarbă la pășune,
Ori se cațără-n arțari,
Căutând gândaci hoinari.
.
Iepurașul cel vestit
De fricos și zăpăcit,
Acum e viteaz și dur,
Se luptă cu lupul sur,
De îl lasă preș pe jos,
Așa este de vânjos!
.
Căprioara cea plăpândă,
Pe burtă-i mereu la pândă,
Jinduind la carne dulce,
De mieluți, vai, să n-apuce
Măcar doi sau trei pe zi,
De rușine ar muri!
.
-Hei, tu, cioară, ai visat!
Strigă cucul amuzat.
E jenant, ce delirezi?
Privește cum le distrezi
Pe animalele toate,
Chicotesc pe înfundate!
.
Ea întinde o aripă,
Uimită, privi în pripă,
Cum lupul rânjea spre ea,
Iepurașul se ferea
De roșcata ce-l pândea;
Ursu-n hohote râdea
C-auzise prima oară,
Că-i grozavă-o căprioară!
-Cioaro, haios ai visat,
Mulțumim că ne-ai distrat!