uite poetul cum se duce
să-și tragă cerurile în sufletu-i mare...
uite poetul cum seduce
și foc, și pământ, și mare

uite poetul cum stă în soare
să lumineze adâncurile din noi...
uite poetul cum vrea să însoare
năravuri vechi cu obiceiuri noi

uite poetul ce duce-n spinare
o lume-a lui, ca Atlas odată...
uite poetul - în inimă spin are
ce-l face să plângă zilnic, o dată

uite poetul cum se ceartă cu vântul,
cu cerul și cu lumea toată se ceartă...
uite poetul ce-și face cuvântul
și bici care arde, și suflet ce (i)artă

uite poetul cum aduce prinoase
iubirii ce-o are în el...
uite poetului cum îi umblă prin oase
viața și moartea
ca-ntr-un cărușel!