Ce rămâne din trecerea mea prin lume?
O amintire cumva, un gând, un renume...?
Toate astea peste un veac vor fi uitare, țărână...
Singura ce rămâne e,
De-a pururi, limba română!

Ce rămâne când neg neam și țară și origini latine
Vrând să fiu altul, să fug de mine?
Orice-aș face, în suflet mi se-mpletesc și se îngână
și doruri, și iubiri, și cânturi
doar în limba română!

Chiar de-aș avea o nouă țară unde să mă așez
Și în viață totul să realizez...
Chiar de cuceresc universul și țin cerul în mână
Tot simt, respir și sufăr
În limba română!

***

Să fim noi înșine, deci, să nu ne rușinâm
de limbă, de neam de tot ce reprezentăm...
În lumea asta-n care trăim, iubim, visăm,
Numai în limba română
Ființăm!