am rămas singuri pe corabia fericirii
timona fusese ruptă de uraganul geloziei
acum am rămas singuri pe corabia fericirii
locuim în cabina căpitanului vopsită în roșu
nici un uragan de galben nu va mai lovi


uneori suntem albi
și atunci ne povestim viețile anterioare
dar cel mai ades ne îmbrăcăm în roșu
atunci e o derivă a minților
mințim moartea
apoi noaptea chemăm agonia simțurilor
dimineața suntem vii
un pescăruș a zburat pe deasupra noastră
ne apropiem de țărm