ador pădurea peste drum de ochii mei
îmi dă viață

observ un lup în curte
nu știu cine l-a dat afară din pădure
de câteva nopți mă păzește
să nu mă atace alte jivine
sau să mă sfârtece
când va prinde momentul

ochii sticloși ca două lămpi de grădină
îngropate din greșeală aproape
trec prin mine steaua polară și sosia ei

mă opresc în prag să-l înfrunt direct
cu senzorii mei de control
după dârele de salivă pot să-mi dau seama
ce colți are

nu urlă
o vrea să ne împrietenim

m-am pomenit și cu dihorul
o vulpe și-o cucuvea
s-au instalat ca la pensiune
în curtea mea cu gazon
să bage spaima în păsările de la care
împrumut zborul
de fiecare zi

acum nu sunt sigură dacă lupul e lupul
nici pentru sălbăticiunile celelalte nu bag mâna-n foc
pădurea nici pe-atât nu mai știu a cui e
posibil ca nici ograda

să nu mai fie a mea