Cântece nedeslușite răsună prin locuri tainice
și săruturi așteptate caută prin memorie,
fata cu fața de rubin și ochii migdalați
ce zboară prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi
peste pădurile defrișate de amintiri.
Am să cad în uitarea sortită de vârstă
vorbindu-i despre enigma ascunsă de șolduri,
ori despre coapsele unde se perpelea în dragoste
la popasurile prin munți unde ne-am iubit orbește.
Aș dori să fug din tăcerile spălate de ploi
și la masa mea cu scrumieră de jad,
să-mi extrag miezul din cuvintele spuse atunci
și buimăcit de iubire să-i văd imaginea
cum se scaldă în apele liniștii somnului.
Ulciorul smălțuit plin de speranțe și gol de împliniri
e și el singur, un cavaler de noapte
unde absența și îndepărtarea sunt ireale.
Voi smulge frustrările și în tristețea mov
fântânile o să-mi susure-n urechi vechi melodii de dragoste,
în timp ce sentimentele le-au uitat la răspântii
ca pe niște santinele care ne păzesc de durere.
Fata aceea și azi trece unduitoare prin gânduri
cu sânii fierbinți prin iarba coaptă și sunătoare
dintre arborii fantasticei păduri imaginare.