am crezut în iubire
cine ar fi putut să mă oprească
în prag de amintire
poate ușa albă dintr-un popas al toamnei
cu dezordonate frunze ruginii
desprinse din copacul ce până mai ieri
se fălea cu metaforele verzi
purtate pe umerii înălțimilor
azi golașe

am oprit destăinuirile într-un epilog din carte
cu nume din palma iubirii de semeni
un arc peste noapte

am scris la o răscruce cuminte
pe fiecare piatră un nume de femeie
povești de iubire încrustate în popasuri
din vreme în vreme

am citit undeva într-un vârf de munte
pe o hartă dintr-un posibil semn
că floarea de colț trăiește
doar să o privești
ca pe un cer.