valurile se izbesc de faleza nopții de dragoste,
sunt pești colorați plecați din etrava sărutului meu
străbătând oceanul deasupra claviculei tale transparente
pot să văd păsările cum îți trec orizontul
pot să văd rotocoalele cuvintelor tale marcate de ruj
au înlocuit fumul familiarelor țigări apropo iubito mi-e dor de mirosul lor brun ...

inocența e o monedă calpă introdusă într-un tonomat de vise
strivesc strugurii găsiți sub cămașa toamnei descheiate impudic
în așteptarea plecărilor din zori
câțiva pescăruși albaștri și călifari albi dau ture de încălzire

știi dacă visezi îndeajuns inocența ți se poate returna
o putem folosi să ne plătim cafeaua de dimineață
la automatul din spatele halei
unde pescari androgini ne îmbie cu peștele prins
în vârșe împletite noaptea din genele ochilor mei

oceanul s-a retras în depărtare
un singur val rupt de el
a rămas să bată repetat în malul acestei zile de dragoste