au adormit în noi toate păsările
doar un animal ascultător într-o cochilie
mai păstrează cântecul mării

un zid împrejmuiește noaptea
și ziua
și steaua polară

lumea vine
se oprește în dreptul ferestrei

asistenți pasivi
pictează doar spaima
din ochii noștri

apoi pleacă
precum urcă o întrebare vie
într-o întrebare moartă
așa pleacă

lumina devine treptat cenușie
asemeni foamei
sau somnului