se deschide o ușă
un pat o masă un dulap o lampă
se închide o oglindă

|prin care am trecut în tine|

un om se ciocnește la colț cu un alt om
scântei |scurgeri din alt salon
zid peste zid peste zid|
deși nu cred în umbre

un tren de noapte încărcat cu oase trece în viteză prin cameră
fisurând peretele de pe care se dezlipesc fotografii nedevelopate
ecran burdușit cu proiecții cercuri goale

leapădă-ți conturul strig lunii
leapădă-ți dublul răspunde ecoul
apă fii
dar pe gură nu apă iese
nu nu
nu înțeleg de ce orice linie închisă este

doar un cuvânt poate să te salveze
îmi urlă omul din lună
taie în carne
orice ruptură uter devine
scoate-ți mortul și lovește-ți pântecele până fată cuvântul
strânge-i măruntaiele înghite-l și spune nu doare acum

renaște-l până-ți seamănă a dragoste
țipă lebăda lungindu-și gâtul albastru
lebăda care clocește o lună sau o pată roșie
poate o oglindă spartă
(roșu = adjectiv de culoarea sângelui

și nu mai țin minte ce se întâmplă
o moarte expres sau așa ceva