luni e o zi bună
păianjen fix pe perete
lângă senzorul ușii de bloc

ca o piatră în geamul
care își întinde antenele fisurilor spre cercevele
Remu așteaptă pe vârfuri alături de stratul cu flori
în raza mică
a sfertului de cerc
din țarcul nimănui de verdeață-
în locul chemat -al milei
se întoarce ades acolo cel nevinovat
asemeni ucigașului la locul crimei-

i-au murit părinții
fratele a vândut tot
s-a însurat
și l-au luat cu ei
în ferentari la curte

după o vreme a apărut tras la față nebărbierit și îmbrăcat anapoda

păianjenul
cenușiu
pe peretele gri
nu s-a mișcat
și

singurii oaspeți
cei 3 muncitori
au bocănit din zori până la apus pe culoare
au jupuit linoleumul-

îi întreb de ce și-mi spun truisme
intră în pielea planșeului
să simți cum te calcă toți în picioare
cum intră cu tropăieli în viața ta

vor pune gresia
pe care să lunece fericit
mopul bărbatului de serviciu

a căzut curentul în cartier

Remu își ridică lin creștetul
cu mândria nevăzătorului-pe-unde-merge


o lumină pătrată
îl împiedică
să vadă
luna

sună telefonul
și
știu cine sunt