căci nu e toamnă fără tine
trecură anii repezi cai
în linie pe orizont
măsurători ce țin nu cont
de plînsul inimii carmine

în diminețile în care ude
sandalele oftează-n iarbă
uităm că-n oasele prea crude
înțelepciuni se iau la sfadă

căci nu-i nici toamnă, și nici bine
trecură anii repezi ape
de dincolo spre prea aproape
e primul an cînd nu te știe
nici frunza – simplă profeție