lasă așa
ai zis tu





dimineața
se intoarce-n seara care-a trecut
prin noapte
și-n întunericul nopții
sunt visele-grijile
cu cât este mai întuneric
stelele devin tot mai strălucitoare
încărcate de vindecare/ cu soare și mare/ cuvintele tale
erai
de acum
mai școlit cu un nor
călător

oamenii umblă-ntr-un gând încâlcit
printr-un teren noroit
semn că țarina-i udă
și-ncoltește sămânța

este evident că
după atâta drum
Marginea Infinitului înseamnă acum

clar că-n curgerile de la munte
râul este mai limpede
și mai iute


de azi ne auzim direct
la cuibul celor trei berze
cele mai fericite de prezenta mea
și a lui Picasso sunt
Dorra, Dorruța, Ponna și Dorina


taci mă, că taci bine-ntr-un gând curat
că tu și poeții bucuriei
aveți pelerina de ploaie a tristeții cu voi
ce să-ți mai zic
că acum mă țin pe-o sârmă
la înălțime
cu pene de înger
ce dor îmi este de oamenii aceia
coborâți în Constanța
de la Paris
au lăsat Inorogul la intrare
iar gemenii și gemenele îl hrăneau cu mere/ și cu însemnele darului/ din pălăria anticarului
era o vreme a tinereții
când cercuri de foc îmi incingeau tâmplele
pe unde ziceam da
în acel atunci
încoltea un nu
și invers

căutam lema gestului
în galerie
printre picturi
când din tripticul de pe plaja cu suflet
o rafăla de vânt
mi-a străbătut un gând
o dată cu gândul acela
veneau tot felul de întâmplări
un fel de minuni
ca spuma de atunci
din care s-a născut ea

Dorruța mă latră să o mângâi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului. Pe scară, lătratul Ponnei și-o lipăire de pași de pescaruș. Ochii visători ai Dorrei privesc spre scoica golfului. Din când în când o șoaptă mă ține în povese/ tu-mi dăruiești o clipă, spunând din cap că Este./ Eram ca un Manole/ născut zidind în vers/ cu casa de pe o plajă cu scara-n Univers/ Ei stăpâneau lumina și cântul de chemare/ eu rătăceam cu barca în golful larg din mare/ dădusem de o stâncă ce-și înălța pe clipă/ urcarea în spirală și-n zbor, într-o aripă/ luasem pipa păcii și-i indesam tutun/ cu cremenea albastră duceam scânteiea-n fum.
acolo/ la piramidă/ lemele-s exerciții de sinceritate/ scrise cu pana îngerului
de aceea/ unele litere fug/ în teoreme mai tari
așa cum s-a întamplat/ când a căzut cortina
litera (t) s-a separat/ a plecat/ și-a rămas Corina
azi trec pe la galerie să văd dacă a aparut el/ comandantul celor 7 călăreți/ unii prin acum/ sau prin atunci/ și alții/ prin spații de factorizare/ pe uscat/ în văzduh/ sau pe mare

tablourile-au plecat rând pe rând/ cel mai licitat fiind/ așa cum te-ai așteptat


Ponna și Dorruța au împrăștiat manuscrisele
nu-i nimic
le adună Linda și Picasso




Constanța, 23 octombrie, 2013
(din galeria cu licitație)