în gara cu un singur peron oamenii
sînt mici și temători
trenul vine rar și aleatoriu
oprește pentru 10 secunde
cei mai puternici urcă din mers
ceilalți așteaptă următoarea garnitură
trenul face ocolul pămîntului
abia apoi se întoarce
cu morții
pe care o mînă uriașă
îi aruncă pe partea cenușie opusă gării
10 secunde e ceață
stafii albăstrii luminate de proiectorul
cu lumini intermitente
amintesc viața ascunsă în trupuri
și numai cei mai puternici prind trenul
numai cei mai puternici ajung dincolo
bătrînii își blestemă zilele
tot mai mărunți chirciți pe băncile putrezite
mănîncă semințe pufuleți și covrigi
aruncați de o mînă minusculă
pe fereastra de unde secolele trecute
se vindeau bilete de tren
taina pe care ei nu o știu
e că mai există o gară cu mai multe peroane
unde trenurile staționează suficient
pentru ca vîrstnicii să ocupe locurile cele mai bune
la geam unde se văd grădinile suspendate
iar gara e o grădină imensă cu plante exotice
bătrînii primesc banane și aripioare de pui
trenul merge încet înspre lacul cu ape verzui
și acolo pe un pod luminat de planete
oamenii se prind mînă de mînă
plutesc și aleargă
cum ar fi puternici și tineri