mai toarnă-mi în pocal o lacrimă de vie
să pot urca pe cal având ființa vie
descălecând la tine uitarea da-voi ție
și-n urmă îmi voi face din tine-mpărăție...
o Umbră trece ca un sfat
vorbind de vremurile-acestui leat
și de pe crengile-unui copac
pândește râsul cel opac
gata a se repezi la pradă
și carne și-osemintele să-i roadă
în odăița ta de la mansardă
ne podidește râsul-plânsul
În Măr descalec
de la-nceputul lumii cunoscând pe dânsul