hotare amintirea nu cunoaște, te am a mea deși îmi ești departe
și parcă-o lume de-alta ne desparte, cu amăgirea-amant te aflu-n în moaște
murită nu îmi ești, dar scrie-n Carte
că într-o zi în Rai în Măr ne-om naște...
hotare amintirea nu cunoaște, te am a mea deși îmi ești departe.

din Carte voi citi pân la cuvinte
și-apoi până la literă, esența
tot încercând să îmi dezleg demența
a setei de aducere aminte.

și pentru a fi prost pân la sfârșit
Declar - te voi iubi și-n infinit!