nu-ți face griji pentru mine
o să fiu așezată în patul cu mușchi verde
cu păsările cum zboară aievea prin vis nemărginit
ochiul nostru cuvânt înainte de plecare
somn viu prins de coastele unui cal înaripat

cerul este viața noastră paralelă
în care dacă plutești țărâna nu mai are sens aici
povestea dacă o pierzi într-un buzunar
se regăsește în ființa ta într-o scorbură departe

existența nu este simplă
reprezintă o parte din ce nu ai găsit pe drum
când ai pornit din pas căutarea
și chipul ți-a rămas încremenit în prag

vântul ca un fior ce-ți marginaliza și-ți micșora din trup
până când micimea se făcea punct
nu erai al tău erai unui sculptor de oameni amator
ce murise trist într-un buzunar
undeva în univers