se uita la mine
cu disperarea cruntă a fărădelegii
o ciută ce știa a spune totul
dintr-o singură curgere
cu pielea trasă de mâini și de frig

între timp dumnezeu trecea pe deasupra
iar eu mi-am dorit dintotdeauna o prăbușire
uitare
o foame fără scăpare

când este cu mine
dansez și râd
sau
râd și dansez
nici eu nu știu bine
iar petalele se răsucesc strâns în volute
lipite de gingiile goale
cădere fără ieșire

știu că în curând
o să beau mult
o să sar peste vânt

cui îi pasă
de-o cămașă smicurată de-un ropot în câmp