aici ferestrele se deschid spre-n afară

vezi tu

nu te-am uitat nu de tot
te mai caut în mine ecou să îți spun
cum trăiesc
într-o lume reală cu susul în jos
în care oamenii își scuză strănutul
cum ar cere iertare pentru păcat
pentru viciul pe care ei l-au ales
dragă Alter

percep lumea asta atât de ”pe dos”
ca pe o haină primită de sufletul unui mort oarecare
pe care nu l-am știut
nu l-am iubit
nu l-am plâns
dar o port așa de ”pe dos”
și
cu totul prea mare