Stupid, timid și fără teamă, copilul meu e plin de flamă
E tot lovit și tot turtit, i s-a strâmbat gura de vorbit
Acum el râde dar și vrea, să-mi schimbe viața când e grea
Să fie cu mine acum, să poarte gând bun și parfum
Pe sufletul al cărui gând, mai ieri eu l-am găsit plângând.
Acum e chiar mai vesel doar, l-am tot privit pe subsuoar
Pentru a fi cu mine-n gând, să-ngemăneze apă și pământ
Din cele două să apară iar, un bob de creier și un nimb hilar
Pe frontispiciul cel tot pierdut de lume, purtând sau nu un bun renume…
Copii pierduți de timpul vieții, străini ce-alene strâng din anii sorții
Doar clipele cu karma luminată, nirvana e o stare mult prea-naltă
Să poată a fi zămislită-n noi, un ying și-un yang crepuscular apoi
Să se ridice-a timpului suflare, pe culmea răzvrătirii milenare
Iar la final de enigmatic gând, din noi să nu mai fie doar pământ
Pe care în mișcarea centroidală, un drum deschis să tot apară
Spre cel zenit din inima fierbinte, pe care noi adesea îl avem în minte.