blestemat să fie pămîntul plin de verdeață
și toate viețuitoarele sale
blestemat cerul soarele planetele mici stelele gigantice
găurile negre asteroizii strămoșii reptilieni
blestemat vinul ce se urcă la creier și creierul însuși
Roki cel iute la mînie Roki cel tatuat pe omoplatul drept
Roki cel care nu a văzut niciodată Spania
dar avea tatuat un fluture mare albastru pe ale cărui aripi
stăteau două femei
ce privite de aproape erau flori ofilite
Roki a căzut în bezna veșnică
într-o gură de canal neacoperită nesemnalizată
nu și-a încheiat povestea vieții
te blestem trotuarule să prinzi simțuri ca toți muritorii
Roki a trecut pe lîngă tine și ai tăcut
te blestem trotuarule să duci mai departe povestea neterminată
să vorbești și nimeni să nu te înțeleagă
decît LIM și bătrîna de la etajul 4
numai destăinuindu-te lor să ai liniște
buldozerele excavatoarele să-ți muște bordura
Dorel să îți uite măruntaiele neacoperite
tîrfele copiii polițiștii maidanezii să urineze
în fapt de noapte pe covorul asfaltic
Roki a trecut pe lîngă tine și ai tăcut
iar gaura de canal era neacoperită și nesemnalizată