ne țesem
ca pe niște ciorăpei de lână, unul pe căldura altuia
timizi și străpunși de același vârf al sărutului
sub piele derizorie,
întinderile noastre duc țărmurile departe de mări
să le înghită cu foame peștii făcuți
din nisip

și noi
suprapuși pe altarul în care a scăzut focul
creăm o fotografie perfectă cu zâmbet

din arderi iese sânge cald
(sângele cerului făcut
din nisip)
cum adună apă grea într-o splină
mâncându-se până la resturi și topind
tot

Eu încă mai scuip sânge și sfârșitul vieții acestuia.