zgribuleam o virgulă printre cuvintele reci
Dumnezeu tăifăsuia cu Scaraoschi
bând absint îndoit cu țuică
în cămeruța aceea din bodega mizeră
vorbeau între ei pe un grai uitat de oameni
se sfătuiau când să fie Apocalipsa
eu mai puneam o virgulă după un cuvânt
și tare multă liniște era în sufletul meu
știindu-i împreună

când mi se făcea piele de drac
fugeam până la Dumnezeu
El rezolva problema pe cale amiabilă
în rest tot lui Dumnezeu mă rugam
dracul tot de cap își făcea
punând sânge în viscerele mele
vomam șuvoaie râuri de sânge