Ascult cum curge noul an,
cum trepte urcă și cum le coboară,
cuprins de nostalgia dintre ani,
șoptesc timid cu steaua mea polară.

Ea mă amuză,eu o cert
ne ține umbră luna,
iar norii azi cu părul creț
în frac ne țin cununa.

În colț,grăbită fără haz,
cometa plânge-ntr-una
lacrimi de foc se prăvălesc
din mantia-i obscură.

Doar anul nou timid pășind,
privește peste astre,
îl salutăm:Bine-ai venit,
cuprins de șoapte-albastre.