felul în care o iei puțin înainte doar ca să te urmez

gândul că știi unde mergem și că mie nu-mi pasă

câinele vagabond care m-a privit în ochi

ca un câine pe un alt câine

un fel de mirare că poate să-ți fie frig

tocmai ție care arzi din toate febrele lumii

toate acele mii de explozii tactile pe care mi le provoci oricând

mușcătura până la sânge

sângele însuși

puțina liniște dintre respirații


timpul tău expirat. singurul care mi-a mai rămas