pereții odăii sunt zugrăviți de Dumnezeu
și-a lăsat acolo portretul nud
cel de la începerea lumii când
nu exista
nu exista frunză între noi
mai apoi

liniștea de-a fi Dumnezeu
e stricată de rugăciuni
viciul curge prin sânge

un puiandru de salcie plânge
își dorește alăptare din rădăcinile mamei

salcia își acoperă de frig
vârful năframei