La bunica, sub cuptor,
Și-a găsit culcuș un greier,
Cântă iar acum, cu spor,
Parc-ar fi combina-n treier.

Mă îndrept tiptil, nițel,
Însă nu știu cum se face,
După doar doi pași spre el
Se-nspăimântă, cred, și tace.

Trece cam un sfert de ceas,
Iar aud același cântec,
Eu respir, încet, pe nas,
Văd cum el se umflă-n pântec.

Aș fi vrut să-l am în palmă,
I-am rostit o vorbă dulce,
O fi luat-o ca sudalmă
Și-a fugit, cred, să se culce.