Femeia din spatele luminii
și-a lipit pe unghii
fluturi
frumusețea care coexistă în ea
având echivalențe cu curgerea timpului
polenizat cu vârste
a vorbit cu cel mai frumos eu personal
și i-a propus să fugă
într-o dimensiune accesibilă doar fericirii

Mi l-am făcut prieten
pe nepotul lui Dumnezeu
acesta mi-a arătat dimensiunea cosmică
în care viețuiau infinitul și veșnicia
și mi-a dăruit
darul de a zbura
l-am vizitat
pe aripa unui gând berbant
și mi-a arătat
orașul divin în care stelele erau becuri
un cartier se numea Paradis
unul Purgatoriu
și altul Infern

M-am întors în dimensiunea umană
cu o tânără
cu materie din filigrane aurii
care strălucea
ca cea mai frumoasă stea.

Omul –
o hiperbolă încadrată între două axe
a timpului și a distanței –
se mișcă prin viață
când haotic, când ordonat
o existență ce-și scrie conținutul zi de zi
umplută cu substanța viselor
nerupte de realitatea construită din paradigme
însă doar artiștii
emit ipoteze verosimile
și sunt atrași de fațetele adevărului

Dacă aș putea
aș pune omul în legătură cu Dumnezeu
pentru a cunoaște adevărul absolut
esența veșniciei
și dimensiunea infinitului
Dumnezeu l-ar opera
și i-ar extrage răul
inserând în ființă binele
fără rău, omul ar evolua înspre fericire.