valurile-și văd de treabă
tunet este marea surdă
dar la ce atâta grabă
când ai mămăligă, urdă
iar omătul viu mai este
doar gândeam și prin avaluri
întocmit ca din poveste
să mai facă și el valuri
stăm în iarnă lângă sobă
chiar de timpul greu mă latră
și îmbrac a vieții robă
povestind pe lângă vatră
din bucățile de stâncă
întocmită e salteaua
nu dormim pe ea nu încă
chiar de grea ne-a fi pelteaua
chiar de grea ne-a fi pelteaua
în ținut să facă valuri
și prin șes se-așterne neaua
ningă iar cu alb pe dealuri
vieții în tumult tăcere
ca în tagma din Rovine -
om nu e acel de cere -
gând se duce gândul vine