Aici suntem noi doi și timpul,
poate și alții
care ne umplu de indifereță
viața noastră-i plină de întâmplări,
ca și sângele nostru
în tremurul din anticamerele inimii.
La ferestre fluturi și păsări fac jocul
din ochii îmbătați de infinit.

Execut întocmai
ca un soldat
fiecare ordin dat
de instațele înalte ale universului
de care nu pot să mă rup.

Aparent noi doi
trăiam liberi între aceste ziduri
în care porțile se deschid rar,
mâinile tale întinse spre mine
le pot atinge
ori de câte ori trăiesc iubirea,
mă cuprind în ea,
o topesc într-un vas din același lut
din care beau.