nici disperarea morții
nici măcar fericirea extazul sau mai știu eu ce minune
dealtfel sunt atâtea modalități de a-l masca prin tăcere
sau de a striga pur și simplu prin mine
până îmi iese un fel de sânge negru în timpane
suferințele cele mai grele stau mai întotdeauna în spatele ochilor
și nu-și găsesc loc în această lume îngustă și plină de prejudecăți
cum să-mi strig fericirea fără a naște invidii
cum să-mi cânt prăpăstiile decât dintr-un vârf ascuns de nori
de unde să-ți văd doar tălpile doamne
...........................................
absurda ocupație de numărător de stele
e un job destul de prost plătit dincolo de orice rai
dealtfel cum să așez într-un computer profesional
o numărătoare atât de lipsită de sens
mai bine folosesc acest abac din cuvinte să adun infinit cu infinit
pentru că în spatele fiecărui cuvânt se poate deschide o lume
............................................
poate de aceea universul nu a ales să își strige nașterea printr-o gaură neagră