Ridică Doamne cețurile împărăției Tale
Acum, când lumea acesta fără de contur
Înregistrează solemnitate-n catedrale,
Prin neființa confratelui Artur.

Mângâie-i Doamne fruntea cu lacrimile noastre,
Așează-l între noi ca-n vremurile bune
Și fă-ne auzit, -melodiind contraste-
Glasul blând, restanță la postume...

Mai dă-ni-l nouă astăzi ființă cum îl știm,
Rupe eternității o clipă, nu mai mult,
Că el ne este sensul pe care mai pornim
Când seceră sălbatic tăișul de vânt.

Nu ni-l lăsa în tristul anotimp
Printre lumânări aprinse la bezna uitării,
Ci-ncoronează-l Zeu în vastul arhetip
Din crestele de munți până-n adâncul mării.

Noapte bună Artur Gabriel,
Noapte bună spirit de cărturar,
Îți vom rămâne jertfă, și sabie, și miel
Cum tu ne vei rămâne Scriptură în Altar.