cuprins de o durere am tăcut în fața inimii tale de gheață
mi-am alungat iluzii gânduri chiar orice speranță
am înghițit găluștele de tine aruncate ca la câine
tot ce tu mi-ai spus eu am luat de bine

de ce mă-ntreb vieții nu-i poți pune punct când vrei
de ce trebuie să stai la mila unor dumnezei
ce-și bat de-atâtea ori joc de tot ce-n jur se mișcă
de ce

tac contemplu meditez la tot ce văd simt presimt
(cât de frumoasă-i viața ar spune unii)
nimic ce să mă îndemne să trăiesc nu văd
dar sunt un laș
nu am puterea necesară să-nghit pixelii ce-așteaptă
tremurând pe noptieră închiși în viața în curs de procesare
să mă trezesc în lumea paralelă pe care o simt aici
(și-arăt cu degetul strâmb ca gheara unui vultur la tâmplă)
să le râd sfinților în nas ce-așteaptă judecata
eu nu mă simt culpabil
sunt îngerul păzitor al sufletului meu

cât de frumoasă-i moartea când glumești cu ea
(cu moartea se poate glumi viața-i doar o glumă proastă)