nu știm ce este viața deși în dar primim ziua noastră
o trăim cu fiecare clipă îmbrăcată dimineața
ca spre seară s-o murim în somn
obosiți de-a ne juca aruncăm masca
în spectacolul lumii suntem un gol locuit de alt gol închipuit
după chipul și asemănarea noastră și a tuturor

niciodată mulțumiți rareori fericiți încercăm
hrănim deșertăciuni cu cinci pâini și doi pești
precum Iisus sperăm să îndestulăm foamea cu iertări și rugăciuni
niciodată pregătiți

două mâini trei degete împreunate ar fi de ajuns
prea ocupate pentru a sluji nu știu cui
ne trezim călare pe un munte de încercări
din care se înalță triumfător nimicul
fără hățuri
pășim pe aer
pe apă
pe suflet
uneori îndârjiți alteori cumpătați
uităm jocul rolul
exersăm mersul piticului
cu răbdarea dunelor de nisip
de-a suporta soarele și pasul cămilelor apăsat
pentru ca în final să ne luăm zborul spre alt miraj
lăsându-ne aripile înfipte într-o cruce

23 febr.2014