Fie aceasta nașterea seminței
când lumina umple golul.

Trupul respiră prin pielea fierbinte
dulcele stăpân al fructului
pe care întomnând macină răbdarea
și ține în loc timpul de gât.

În amiaza ce scapără purpură
aștept plutitor peste umbre
să-ți cern mirosul prin arbori,
încredere în tine găsesc,
ochii unul în altul se pierd
prind rădăcini în inimă,

de alte iubiri nu mai întâlnesc
și copii fără astâmpăr visează.

Cum credincioșii speră
ocolind în genunchi mănăstirea,

ispitei zăvorul i-am tras
până acolo
unde moarte nu este.