îți scriu dintr-un animal rănit
dintr-o mulțime de oameni
grăbiți agitați agresivi disperați
ne îmbulzim spre uși
pentru că oriunde se poate deschide o ușă
acel gol între ceva și altceva
sau un om

gândul trece pe roșu ca o hematie electrică atrasă de o albie iluzorie
alb roșu alb roșu
săream pe plăcile de gresie
oare ce visează un pătrat
o ușă desigur
răspundeai tu
și tăiai încă o intrare în mine
oare ce visezi tu

cândva puteam citi în urme
vânam lucrurile și le dădeam nume
plângeam când despicam pieptul păsărilor
piciorul alunecă ușor
mă scuzați
ați văzut un bărbat mergând spre sud

nu aude nimeni urletul împietrit
nu simte nimeni mirosul de lut ars
nu vede nimeni umbra de lapte
înaintați vă rog se trezește un nefericit
aș putea să-l mușc
să-i zdrobesc capul de scara rulantă
să-i mănânc creierii
atunci mi-aș aminti totul
aș râde în sfârșit liber

dar mă retrag la marginea peronului
desenez un metrou în gol și urc în el
atenție se închid ușile