cînd bărbatul iese din peșteră leoparzii se ascund
azi va fi unul mai puțin
și sîngle lui picurînd va străluci în vîrful suliței
ca un neg stingher în bărbia lunii

și cu degetul în aer el va desena profilul femeii iubite
tolănită în blană ea își va dezveli inima
o secundă înainte de ultimul fulger
căzut fix în copacul din care se trage totul

și toată piatra și lutul din ei se va zdruncina
și se va face pulbere și praf de aruncat
în ochii jivinelor ce dau ocol
dar nu mai au curaj să se ridice pe labele din spate

și el va învăța să zîmbească în lama cuțitului
și ea, înghesuită în ceafa lui arsă
îi va urmări umbra crescînd pe perete
printre limbile focului
cînd bărbatul îi iese din peșteră și leoparzii se ascund