agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-04 | [This text should be read in romana] |
E timpul, ne-am spus,
pe când ne priveam unul în ochii celuilalt fețele schimonosite de nesomn, apoi am făcut curățenie în interior și am ieșit afară odată cu soarele, ne-am lăsat trași după aceea de umbre la deal spre alimentara, am cumpărat câteva beri, pâine, cartofi și țigări; la întoarcere înghițeam înfometați ca și lupii aerul proaspăt al dimineții, sătui fiind de cel stătut dintre ziduri și-n jur – nici țipenie de om și-atâta liniște, încât ne deslușeam reciproc pulsul alcătuind un duet cu respirația, asemeni unui glas acompaniat de o chitară. Ajunși la cămin, ne-am așezat pe niște trepte și, destupând două sticle, am început să ne sorbim berea ca pe o tăcere neagră și amară. Ne-am smuls pe urmă din pământ cu tot cu rădăcini privirile obosite și am rămas deodată-mpietriți în fața unei priveliști bizare: urmăream cum dincolo de bezna unei odăi se balansa o oglindă. Animată de vântul intrat printr-o fereastră întredeschisă, se balansa o oglindă locuită de doi indivizi suspect de cunoscuți și străini în același timp. La fiecare sfert de secundă, unul din ei își arăta de după câte un perete cealaltă jumătate de față. Hipnotizați de schimbul rapid al jumătăților de chipuri, ne-am trezit la un moment dat cu senzația că sub ochii noștri ia naștere o populație nemaivăzută de eugeni și octaviani, una posedată de nevroze și ticuri, cu grimase și mimici care mai de care mai încrâncenate. Însuflețită de vânt, se balansa o oglindă și din bezna odăii, prin geamul întredeschis, spre noi se ițea când și când un stol de palide fețe fâlfâind din lungile lui plete, tot așa cum bat uneori din aripile lor negre umbrele unor păsări căzătoare din muțenie în cuvinte. Și-am izbucnit deodată în râs: hahahahaha. Râdeam. Râdeam ca smintiții, râdeam printre lacrimi, râdeam de metafizicul celor doi necunoscuți reflectându-se intermitent în oglindă, de idealuri râdeam și de sufletele noastre rătăcind pe drumuri râdeam, râdeam de trecătorii ce se zgâiau la ele din întuneric ca la două luminițe extraterestre; și de lume râdeam, pentru că aceasta a ajuns în ochii noștri de râsul lumii; și de moarte râdeam, pentru că tocmai primisem dezlegarea la hohotul homeric de râs din partea directorului fabricii Ursus; de viață râdeam și de cocota de lux ce-i bătea trotuarele pavate numai și numai cu intenții din cele mai bune. Ce să mai… viața noastră e frumoasă, dar costă al dracului de scump și trebuie la timp plătită… Zilele noastre ca arginții numărate sînt de mâna unei iude… 04.03.2014; 20:59.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy