cafeaua vărsată pe podea dimineața la 5
nu trezește nimic
în dimineața asta chipul tău poartă tatuajul ultimelor nopți
orașul ăsta te consumă prea mult
între coaste porți un trandafir negru
în dimineața asta
te gândești dacă pescărușii se vor mai întoarce la țărm
hypnos pe străzi
paralizează ființe ușoare cu vise
suburbiile atrag bătrânețea
iar tu te întrebi dacă dai în aer toate podurile
ți-ar mai veni să pleci dacă plantele din apartamentul tău
vor supraviețui și fără surâsul tău dimineața
la ora 5 deschizi toate geamurile
și lași speranțele unei zile să se piardă
oricum cafeaua iți va da în foc
oricum ce mai contează
când pentru tine toate catedralele s-au prăbușit
sau au murit de moarte bună
oricum în dimineața asta închisorile și spitalele
sunt singurile locuri unde ai putea să fii.