uneori
Nina îmi spune totul în față
mai ales miercurea când suntem stresați
fiecare căutând o depresurizare a propriului organism
eu privesc spre podeaua balconului și tac
cumva
iubesc tonul vocii ei atunci când e tăioasă
precum o bucată de diamant alb
citesc acolo sentimentele bubuindu-i prin pori
caut să o strâng în brațe fără să iau aminte
de modul cum tace brusc de modul cum respiră
de modul cum își îndreaptă spatele desenat de mine
cu fiecare unghie a degetelor

în lumina apusului
primăvara de acum se topește
Nina mă îmbrățisează mă joc cu părul ei
vedem prin ferestrele blocului de vizavi
reflexia noastră ciobită în zeci de unghiuri
căutăm buzele ca după o lungă despărțire
*aș vrea să înceapă o ploaie mocănească acum
să ieșim afară să răcim să ne tratăm cu ceaiuri dulci*
ne întindem în pat și privim documentarele despre război
ascultăm melodii și ne fixăm unul în privirea celuilalt
ni s-au calmat inimile până la sincronizare

iar noaptea
noaptea devenim lipiți o trag de păr când vreau să mă mișc
fiecare stă pe jumătatea lui de pat și ne ținem de mâini
printre cearceafuri îi aud șoaptele calde
închidem geamul televizorul sunetul
îmi încleștez palmele pe mijlocul ei
iar Nina
Nina stă în fața mea și râde
restul se dizolvă în simțuri