pe piedestalul frângerii înfrângerii de costiță moale
stau toate femeile pe care le-am aburcat în trenul vieții
azi penița plânge a cerneală și a singurătate
pecete de rege fără regat
miros de zambile unesc odaia de divinitate
pendulul a stat mă aflu într-un punct fără timp
dar ca într-o irealitate timp se naște din el
pașii se întrec trec pe caldarâm în goana nebună
a aducerii demâncării pe masă
parcă și aerul mi-e dozat spre a nu intra în șoc cardiorespirator
tencuiala pereților Domnului tot cade
sunt mulți care încearcă s-o repare

sinceritatea stării ce te anunță -
vine potopul în patul poeților ceilalți au auzit fâșâitul banilor
un gust de celuloză au pe vârful limbii bifurcate