un bostănel cu floarea-n cap la telefon
m-a întrebat dac-am mai scris ceva
ce-am mai postat i-am zis accesul
ți-i permis de ce mă-ntrebi
păi nu din alea să mă screm citind
ci vreau surprins de vorbe simple
și cu miez în ritm alert și antrenant
să pot să zic cât e de simplu
de ce nu mi-a trecut prin cap
vreau viața mea s-o simt în vorba ta
ca un ceva ce-i mai presus de praful clipei
dar saitu-i plin de-așa ceva citește
poeții-s șoimi cuvintele li-s aripi...
am observat că învrăjbiți cuvintele spre
sensuri noi dar noi suntem mult prea grăbiți
să descifrăm ce voi gândiți
atuncea zic e vai de voi
de voi e vai și nu de noi că voi
în joc de-a poezia
vă puneți la-ncercare fantezia
care pe care scriți nu totdeauna
ce simțiți doar să arate bine
în fine spune-mi ce-ai mai scris
să pot citi să cad în vis...

avea semnal dar eu i-am zis
alo alo nu se aude
și el a-nchis