Mă uitam pe geam la ea,
ca la o uitare de sine,
ce se lăsa rostogolită pe trepte
de umbra sa care,
în puterea amiezii,
s-a ajuns
de-a dreptul gravidă
de-atâta dreptate și,
pe măsură ce se rostogolea,
puteai vedea lesne,
cum se încorda tot mai tare,
umflându-și burta,
cum ai umfla
o minge cu pompa,
gata să avorteze
cu urlet
în lume
un alt adevăr născut mort și,
pe măsură ce se rostogolea,
ca pe o uitare de sine,
o dezbrăcam din priviri
cu plictisul unuia care,
din timp în timp,
își cască ochii pe geam,
doar pentru ca să devoreze
pe negândite imagini
cu natură moartă.



11.04.2014;
15:36